Procentul lucrătorilor din sănătate vaccinați este de cca. 45%. Autoritățile greșesc atât în privința sumelor cât și în cea a consecințelor vehiculării unor date greșite. Dovezile modului în care sunt „masacrate cifrele și procentele” sunt prezentate în secțiunea „Câți lucrători din sistemul sanitar sunt vaccinați în România?” din studiu, informațiile fiind relevante și pentru situația generală a vaccinării.

Ponderea lucrătorilor vaccinați din sistemul sanitar românesc nu este atipică, fiind situată la nivelul mediei statelor din Europa (cca. 44%).

Informațiile privind ponderea lucrătorilor vaccinați trebuie completate de cele ale lucrătorilor imunizați în urma infecției și a celor care nu se pot vaccina din motive medicale. Absența unor date oficiale corecte în privința lucrătorilor nevaccinați dar imunizați, pe această cale amplifică problemele generate de necunoaștere.

24,7% dintre respondenții nevaccinați au indicat faptul că sunt în această situație deoarece au decis să nu se vaccineze. Dacă acest indicator se menține neschimbat până la final (și dacă-l raportăm la cei cca. 55% nevaccinați) atunci 13,58% dintre lucrători ar refuza să se vaccineze, nivelul maxim posibil ar fi de cca. 86,4%. Pe datele existente, ținta de 80% propusă de U.E. este dificil de atins, noi fiind deocamdată departe de ea.

44% dintre lucrătorii nevaccinați se află în situația de ezitare vaccinală, ei fiind ținta potențială a unei campanii de convingere.

Elemente relevante pentru atitudinea generală a lucrătorilor din sănătate față de vaccinare:

• 75% consideră că vaccinarea reprezintă o soluție pentru ieșirea din pandemie, ea reducând riscul de a face boala COVID-19.
• 2% au indicat faptul că au fost depistați pozitivi SARS-CoV-2 după vaccinare; 40% au indicat că au avut pacienți aflați în aceeași situație. Acestea sunt elemente care le influențează decizia.
• 31% consideră faptul că lucrătorii care au trecut printr-un episod de infecție cu SARS-CoV-2 ar trebui să fie asimilați celor vaccinați.

Profilul lucrătorilor nevaccinați tinde să fie caracterizat de următoarele 5 caracteristici:

• Nu sunt convinși de siguranța și eficiența vaccinului.
• Tind să facă parte din colective cu puțini colegi vaccinați.
• Tind să aibă o pondere invers proporțională cu nivelul de studii.
• Tind să aibă o pondere invers proporțională cu vârsta.
• Nu au fost subiecții unor informări oficiale pe tema vaccinului. Doar cca. 4% dintre respondenți au indicat că au fost informați de către organismul profesional (87% din totalul respondenților nevaccinați având obligativitatea de a fi membri ai unui organism profesional).

Cele mai importante așteptări legitime ale lucrătorilor nevaccinați, ce i-ar putea determina (pe majoritatea) să se vaccineze:

• • Furnizarea unor dovezi clare privind eficiența și siguranța vaccinurilor.
  • Informare și formare specifică.
• Protecție împotriva riscurilor asociate vaccinurilor.
• Nu doresc să fie forțați să se vaccineze, ci convinși (cu excepția celor care au indicat refuzul categoric al vaccinării).

Pot fi reținute câteva informații relevante în privința lucrătorilor vaccinați:

• Peste 90% dintre ei sunt convinși de eficiența vaccinului și de posibilitatea acestuia de a combate pandemia COVID-19.
• Este vizibil „efectul Matei” al vaccinării: cu cât sunt mai mulți vaccinați la un loc de muncă, cu atât tinde să crească ponderea vaccinaților din acea secție.
• 29% dintre ei recomandă măsuri de constrângere: 24,3% dintre lucrătorii vaccinați consideră că vaccinarea ar trebui să fie obligatorie, iar alți cca. 4% că ar trebui să existe condiționări. Acesta este unul dintre semnele riscului unor distorsiuni în funcționarea echipelor medicale.

Principalele recomandări

Informațiile din studiu au evidențiat faptul că ponderea lucrătorilor din sănătate vaccinați ar putea fi crescută prin adoptarea următoarelor măsuri (expuse sintetic și în ordine ierarhică):

• Implicarea organismelor profesionale în campanii de informare și formare rapidă a membrilor acestora. Sunt relevate cel puțin următoarele direcții de acțiune:
  • Campanii de informare, cu conținut științific;
  • Newsletter cu sinteza informațiilor științifice;
  • Cursuri de formare în domeniu, acreditate EMC, cu caracter obligatoriu, pentru grupul țintă și voluntar pentru cei vaccinați;
• Introducerea unui sistem de despăgubiri pentru persoanele afectate de efectele secundare ale vaccinurilor.
• Prezentări clare ale vaccinurilor, ale riscurilor și eficienței acestora, realizate de către:
  • Organismele profesionale;
  • Angajatori;
  • Specialiști ;
  • Autorități științifice;
• Asigurarea și menținerea transparenței din partea instituțiilor statului în toate acțiunile de comunicare pe tema COVID-19;
• Prezentarea comparativă a categoriilor de risc;
• Crearea unui sistem funcțional și cunoscut de gestionare a reacțiilor adverse la vaccinuri;
• Consilierea individuală;
• Includerea informării privind vaccinarea și măsurile de protecție împotriva COVID-19 în formarea profesională continuă furnizată de:
  • Angajatori;
  • Organismele profesionale.
• Crearea sistemelor de evidențiere voluntară a statusului vaccinal;
• Utilizarea exemplului personal de către lucrători – împărtășirea către colegi (familie, prieteni, cunoștințe) a faptului că au fost vaccinați și indicarea motivelor pentru care au luat această decizie.